Apraxia verbală: cauze, simptome și tratament

Apraxia verbală la copil este o tulburare neurologică a vorbirii, ceea ce înseamnă, mai pe înțelesul tuturor, că nu se realizează conexiunea dintre nervii ce pleacă din creier și nervii ce stimulează mușchii feței. Descoperiți cum afectează această tulburare copiii și cum se face intervenția terapeutică de la Andreea Stoia.

helpAutism ce este apraxia simptome

Practic, vorbim de o tulburare neurologică a sunetului vorbirii în copilărie (deci o tulburare pediatrică), în care precizia și consistența mișcărilor care stau la baza vorbirii sunt afectate, din cauza problemelor de ordin neuromuscular, ca reflexe anormale, tonus anormal etc.

Această tulburare poate apărea ca urmare a unei afectări neurologice cunoscute, în asociere cu tulburări neurocomportamentale complexe de origine cunoscută sau necunoscută. Sau poate apărea ca tulburare de vorbire neurogenă idiopatică. Deficiența de bază în planificarea și/ sau programarea parametrilor spațio-temporali ai secvențelor de mișcare are ca rezultat erori în producția sunetului de vorbire și prozodie.

În literatura de specialitate, se folosește termenul de dispraxie verbală pentru a descrie tulburarea, iar criteriile de diagnosticare sunt: 

  • dificultate persistentă în producerea sunetului din vorbire care interferează cu inteligibilitatea vorbirii sau afectează comunicarea verbală a mesajelor;
  • perturbarea cauzează limitări în comunicarea eficientă, ceea ce afectează comunicarea socială, realizarea academică sau performanța ocupațională, individual sau în orice combinație;
  • debutul simptomelor este la începutul perioadei de dezvoltare; 
  • dificultățile nu pot fi atribuite unor condiții congenitale sau dobândite, cum ar fi paralizia cerebrală, fisura palatului, surditatea sau pierderea auzului, leziuni cerebrale traumatice sau alte afecțiunii medicale sau neurologice;
  • erori în emiterea de consoane și vocale, imposibilitatea de-a emite silabe repetate și cuvinte.

Diferența dintre apraxie și dispraxie este aceea că în apraxie există un deficit major în programarea acțiunilor, iar în dispraxie există un deficit minor de programare a acțiunilor. Apraxia generală o recunoaștem prin aceea că:

  • afectează mișcările voluntare mai mult decât mișcările spontane sau automate;
  • secvențierea mișcării este mai ușoară atunci când se utilizează un obiect real, față de pantomimare;
  • finalizarea unei secvențe de mișcare este mai ușoară atunci când este dată o comandă gestuală (prin imitație), față de o comandă verbală.

Metodele de tratament e indicat să țină cont de principiile învățării motorii, și anume: 

  • realizați sesiuni mai scurte, dar mai frecvente;
  • încurajați practicile repetate, pentru a construi memoria musculară;
  • exersați respirația, în principal suflul: începeți cu suflatul într-un obiect și repetați cel puțin cu câte 5 obiecte pe sesiune;
  • concentrați-vă pe modul de formare a fonemului, nu doar pe sunet;
  • folosiți metode pentru stimularea orofacială: masajul facial, alimente cu diverse texturi (biscuiți, jeleuri, pufuleți) pentru a ajuta în procesul de masticație, alimente cu gusturi diverse  pe care copilul nu le întâlnește în fiecare zi (lămâie, gref, alimente ușor picante, scorțișoară, alte condimente); acestea  ajută copilul să conștientizeze propria față, poziția gurii, a limbii;
  • găsiți resursele în cei din jur: familia este una dintre resursele cele mai importante, iar terapeutul/ logopedul și persoanele cu care copilul își petrece timpul în afara familiei directe (bunicul, bunica, bona, educatoarea) îl pot ajuta pe copil în cea mai mare măsură, punând în aplicare planul de intervenție logopedic.

Ce este VML? 

VML este o structură organizată de tehnici și principii de tratament, precum și un proces de evaluare pentru tratarea apraxiei vorbirii. Sistemul utilizează tehnici manuale și integrează principii de învățare motorie, pentru a face față dificultăților de planificare a vorbirii la nivel motor. Antrenamentul motor nu implică mișcări ale întregului corp, sunt mișcări ușoare ce se execută la nivelul feței, mișcări legate de formarea și pronunția sunetelor. 

VML a fost înființat în 1996 de dr. Elad Vashdi, în Israel, în urma tratamentului intuitiv pentru un copil cu autism sever și apraxie a vorbirii. După 9 ani de dezvoltare a nucleului sistemului, dr. Vashdi a început să instruiască alți terapeuți din Israel și a înființat centrul Yael. Din 2010, VML se practică în Australia, în Melbourne. Câțiva ani mai târziu a început să se răspândească în alte țări, cum ar fi: SUA, Slovenia, România, Rusia, Polonia etc.

Prima etapă, în ceea ce privește această metodă, este învățarea de către copil a sunetelor, apoi se încep combinații de sunete (consoană + vocală), se trece treptat la celelalte sunete, iar când sunt consolidate mai multe sunetele, se pot forma cuvinte scurte sau cuvinte cu structura CVCV (consoană, vocală, consoană, vocală). 

În terapia copilului cu apraxie verbală, sunt necesare multe repetări, inclusiv la nivel respirator: se execută multe exerciții de respirație, precum și pentru emiterea și consolidarea sunetelor. Terapia copilului cu apraxie verbală poate dura ani de zile, se vor realiza multe serii de exerciții și este necesară implicarea familiei. 

Bibliografie: 

Art. Childhood Apraxia of Speech Focus on Treatment, 13 februarie 2009, Margaret Fish, M.S., CCC-SLP

DSM-5, Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, American Psychiatric Association

https://yaelcenter.com/eng/f-information/f-syndromes/apraxia-of-speech/, accesat ultima oară pe 19 iulie 2021.