Autostimulările în autism

            Comportamentele stereotipe sunt subiecte de studiu de mulți ani și prezintă cu atât mai mult interes cu cât sunt niște comportamente care influențează învățarea într-un mod negativ. Chiar dacă aceste comportamente repetitive apar în dezvoltarea normală a copiilor, ele depășesc normalitatea prin persistență, durată și frecvență. Stereotipia este repetitivă, are topografie variată și aparent nu are funcție socială.

Analizată de mulți specialiști, precum (Bodfish, Symons, Parker, & Lewis, 2000), stereotipia poate împiedica dezvoltarea unor noi competențe precum și interacțiunea socială. Cercetările indică faptul că stereotipia este menținută de recompensa automată. Totodată, s-a demonstrat că recompensa noncontingentă și recompensa diferențială reduc stereotipurile menținute de recompensa automată. (Rapp & Vollmer, 2005).

             Prin intermediul acestor comportamente, copilul obține senzații plăcute de tip kinestezic, tactil, auditiv, gustativ sau olfactiv, care îi ajute să atenueze și să suplimenteze senzațiile primite din mediul înconjurător, să diminueze o eventuala senzație de durere, să se calmeze, să-și redobândească echilibrul emoțional (frica, furia etc.) sau să atenueze nivelurile ridicate de anxietate. Toți oamenii manifestă comportamente auto-stimulatorii, manifestate cu scopul reglării emoționale, însă acestea sunt mult mai flexibile și modulate social. Exemple de comportamente de auto-stimulare prezente în viața de zi cu zi: răsucirea unei șuvițe de păr, legănarea piciorului, mușcarea unghiilor, plimbatul în prin cameră etc.  

            Prezența comportamentelor stereotipe reprezintă un criteriu de diagnostic a autismului, însă ele mai apăr și în cazul Retardului, însă sunt mai frecvente și cu o intensitate mai mare în cazul persoanelor cu autism. 

           De ce ne dorim să corectăm aceste comportamente?

           Pentru că ele interferează cu învățarea și pot avea consecințe sociale negative.  

           Disfuncția de serotonină este implicată într-o varietate de comportamente manifestate de către copiii cu autism. Studii recente au sugerat că inhibitorii recaptării (SSRIs) care sunt prescriși pentru indivizi cu Tulburări obsesiv-compulsive, pot ajuta la reducerea comportamentelor repetitive afișate de copiii cu autism. Anumite medicamente care au ca scop absorbția dopaminei blocante au fost evaluate  tratamente potrivite pentru comportamentele repetitive ale copiilor cu autism. (Miguel, Clark, Tereshko, Ahearn, 2009), 

   

Bibliografie:

Aheam W.H., Clark K.M., MacDonald R.P.F., (2007), Assessing and Treating Vocal Stereotypy in children with Autism, Journal of applied behavior analysis, 40 (2), 263-175

Bodfish, J. W., Symons, F. J., Parker, D. E., & Lewis, M.H. (2000). Varieties of repetitive behavior in autism: Comparisons to mental retardation. Journal of Autism and Developmental Disorders, 30, 237–243.

Rapp, J. T., & Vollmer, T. V. (2005). Stereotypy: I. A review of behavioral assessment and treatment, Research in Developmental Disabilities, 26, 527–547.

Miguel C.I., Clark K., Tereshko L., Ahearn, (2009), The effects of response interruption and redirection and sertraline on vocal stereotypy, Journal of applied behavior analysis, 2009, 42, 883-888