Simptomele sindromului Asperger

A fost definit pentru prima dată de psihiatrul Austrian Hans Asperger în 1944. Numai cu un an înainte Leo Kanner vorbise despre un set de caracteristici comune şi denumite pentru prima dată Autism infantil. Spre deosebire de lucrările lui Kanner, lucrările lui Asperger au fost mai puţin cunoscute în afara spaţiului german.

Hans Asperger şi-a bazat spusele pe 34 de cazuri, cu vârste între 5 şi 35 de ani, examinaţi şi diagnosticaţi personal de el. Din aceştia, 19 aveau o istorie şi caracteristici clinice mai mult sau mai puţin într-o formă clasică şi 15 dintre ei manifestau multe dintre caracteristici la momentul observaţiei, însă aceste caracteristici  nu erau prezente din mică copilărie. Şase dintre ei au ajuns la cabinetul lui Hans Asperger dintr-un studiu legat de psihozele la copii, 11 au venit aduşi la dorinţa părinţilor prin medicul de familie, 2 au fost trimişi de către profesori şi 11 au fost trimişi de către alţi psihiatri. Descrierea sindromului conţine caracteristicile principale, dar ca orice alt sindrom psihiatric identificat doar printr-un pattern de comportamente observabile, este greu de stabilit care dintre ele sunt esenţiale pentru diagnostic. Au loc variaţii de la o persoană la alta, dar caracteristicile principale sunt detaliate mai jos:

  1. Limbaj
  2. Comunicarea non-verbală
  3. Interacţiune socială
  4. Activităţi repetitive şi rezistenţă la schimbare
  5. Coordonare motorie
  6. Abilităţi şi interes
  7. Experienţe şcolare

În ceea ce priveşte limbajul, copilul începe să vorbeasca la vârsta la care încep şi ceilalţi copii să vorbească, uneori  dezvoltarea mersului este întârziat.  Gramatica este învăţată la timp sau uneori întârziat, dar pot exista dificultăţi în învăţarea pronumelui. Conţinutul vorbirii este anormal în sensul că este foarte pedant şi are o concentrarea mare pe subiecte favorite pe care tinde să le discute în detaliu. Uneori un cuvânt sau o frază este repetată într-un mod stereotip. Glumele subtile nu sunt înţelese, însă uneori glumele mai evidente sunt desluşite şi gustate de persoană.

În ceea ce priveşte comunicarea nonverbală, vorbim şi aici de o anumită afectare. Pot exista câteva expresii faciale, mai ales în concordanţă cu sentimente foarte puternice de bucurie sau furie. Intonaţia vocală tinde să fie monotonă, mormăită, fie exagerată. Gesturile sunt limitate sau exgerate şi neîndemânatice, uneori chiar nepotrivite pentru ceea ce exprimă verbal în acel moment. Interpretarea gesturilor la celellate persoane este dificilă şi uneori persoana cu sindrom Asperger poate interpreta greşit sau ignoră semnele nonverbale ale celoralți. Uneori se holbează foarte evident la interlocutor, în încercarea de a desluşi ce încearcă să exprime limbajul lui nonverbal.

În ceea ce priveşte interacţiunea socială, se observă o mare deficienţă. Interacţiunile sociale scăzute nu se datorează unei dorinţe scăzute de contact social. Problema rezultă dintr-o abilitate slabă de a înţelege şi folosi regulile sociale care guvernează acest comportament social. Aceste reguli sunt nescrise şi variază foarte mult, sunt complexe şi se schimbă constant şi afectează limbajul, gesturile, postura, mişcările, contactul vizual, alegerea hainelor, apropierea de ceilalţi şi multe alte aspecte ale comportamentului. Unii oameni sunt mai sociabili, alţii sunt mai puţin sociabili, însă cei cu sindrom Asperger au abilităţi foarte scăzute în domeniul socializării. Comportamentele lor sociale sunt naive şi ciudate. Ei pot fi conştienţi de dificultăţile lor şi chiar pot încerca să le depăşească, dar în moduri nepotrivite şi cu şanse mici de succes. Ei nu au o cunoaştere intuitivă legată de cum să-şi adapteze abordările sau răspunsurile astfel încât să se potrivească cu nevoile şi personalitatea celorlalţi. Unii sunt supersensibili la critică sau suspicioşi pe ceilalţi. Un număr mic poate dezvolta comportamente antisociale bizare, probabil din cauza lipsei lor de empatie. Relaţiile cu sexul opus oferă un exemplu mai bun şi mai general pentru neadecvarea lor socială. Un tânăr cu sindrom Asperger observă că majoritatea colegilor de aceeaşi vârstă au iubite cu care se căsătoresc şi apoi au copii. El îşi doreşte să fie normal în acest domeniu al vieţii lui, însă nu ştie cum să îşi arate interesul sau să atragă o parteneră într-un mod acceptat social. El poate cere celorlalţi un set de reguli pe care le poate aplica într-o conversaţie cu fetele sau va încerca să afle din cărţi. Dacă este o persoană foarte sexuală s-ar putea apropia să atingă sau să sărute o străină, sau pe cineva mult mai tânăr sau mult mai bătrân decât el şi ca şi consecinţă ar putea fi denunţat la poliţie, şi apoi pentru a face față inadecvării va devein solitar şi retras.

În ceea ce priveşte activităţile repetitive şi rezistenţa la schimbare, se observă că tind să se antreneze în activităţi repetitive fără să se plictisească, să vorbească despre aceleaşi subiecte. De asemenea pot deveni foarte repede ataşaţi de locuri, obiecte şi pot suferi foarte mult atunci când sunt scoşi din rutină.

În ceea ce priveşte motricitatea grosieră, sunt neîndemânatici şi necoordonaţi. Postura şi mersul sunt ciudate. 90% din copiii cu această tulburare nu sunt buni la jocuri de mișcare, şi câteodată problemele executive afectează abilitatea de a scrie sau de a desena. Pot avea şi mişcări stereotipe.

În ceea ce priveşte abilităţile şi domeniile de interes, au abilități foarte bune aşa cum au şi dificultăţi. Au o memorie mecanică excelentă şi devin interesaţi în mod intens de unul sau două subiecte, precum astronomia, geologia, istoria trenurilor cu aburi, genealogia roialității, autobuze, monştri preistorici, personajele dintr-un show tv şi exclud alte subiecte. Aborb orice informaţie legată de subiectul lor de interes şi vorbesc despre el timp îndelungat, chiar dacă interlocutorul este sau nu interesat.  Înţeleg destul de puţin din ceea ce învaţă. Pot excela la jocuri de societate în care este nevoie de memoria mecanică (board games), cum ar fi şahul. Un număr mare de copii cu sindrom Asperger au abilităţi muzicale. Unii dintre ei au probleme de învăţare, care afectează abilităţile de matematică, cititul sau scrisul. Odată cu ajungerea la adolescenţă, devin din ce în ce mai conştienţi de faptul că sunt diferiţi şi pot deveni în consecinţă foarte sensibili la critică.

Integrarea în şcoală este dificilă din cauza caracteristicilor lor speciale, care îi fac să pară excentrici, ciudaţi şi ieşiţi din norme. Pot fi uşor marginalizaţi, agresaţi şi în consecinţă pot deveni anxioşi şi temători. Cei care sunt mai norocoşi, şi au nişte profesori care îi ajută să se integreze, care văd excentricitățile lor doar ca ceva diferit, nu neapărat negativ pot absolvi şcoala cu bine.

Bibliografie

Wing L. (1981) – Asperger’s syndrome: a clinical account, Psychological Medicine, 11, 115-129