Departamentul de Logopedie

Terapia logopedică are un caracter aplicativ, de prevenție și înlăturare a tulburărilor de limbaj și comunicare în vederea dezvoltării psihice și emoționale normale a copilului și de a facilita integrarea în comunitate.

Principalele categorii de tulburări de limbaj și comunicare sunt:

• Întârzierea în dezvoltarea limbajului

• Tulburări de limbaj receptiv și/sau expresiv

• Tulburări de pronunție a sunetelor vorbirii ( dislalie, rinolalie, apraxie )

• Tulburarea de fluență a vorbirii – bâlbâială, tahilalia, bradilalia

• Tulburarea de comunicare socială pragmatică

• Tulburări specifice de învățare – dislexie, disgrafie, discalculie

Etapele dezvoltării limbajului la copii:

În primul an de viață, copilul gângurește, plânge diferit pentru a-și exprima stări și sentimente diferite și după 6 luni începe să pronunțe unele vocalele, silabe : la, la, la, ma, pa, ba (lalațiuni).

În jurul vârstei de un an, copilul spune primele cuvinte, imită sunete familiare din mediu, utilizează mișcările corpului și diferite alte modalități de comunicare nonverbală, folosește limbaj verbal pentru a atrage atenția asupra lui și vocalizează.

În jurul vârstei de 18-24 de luni, are un vocabular de peste 10 cuvinte, inclusiv nume "Mama", verbe "mănâncă" , adjective "cald", cântă și utilizează fraze simple "vreau păpușa" pentru a îți arata ce dorește. Articulează consoanele p, b, m, t, d, n și h.

La doi ani, începe să folosească două cuvinte împreună pentru a exprima ceea ce observă (de ex. “buni merge” sau “mama pa”, pronunță consoanele c, g, f, v, l, are deja un vocabular de peste 50 de cuvinte și folosește propoziții scurte, cu două sau trei cuvinte și folosește pronume personale.

În jurul vârstei de 2-3 ani, poartă conversații simple despre ceva ce se petrece în jur, având un vocabular de peste 200 de cuvinte. Pune frecvent întrebări simple și poate folosi propoziții formate din 2 -3 cuvinte.

După 3 ani, formează propoziții de 3-4 cuvinte ce pot fi formate dintr-un substantiv, un adjectiv și un verb, ascultă și manifestă interes pentru povești, folosește pluralul cuvintelor, folosește forme la trecut ale verbelor, folosește categorii (animale, mașini), folosește articolele hotărâte și cele nehotărâte și își manifestă curiozitatea prin întrebări precum „Ce e asta?”. Pronunță corect sunetele S, Z, S. J, Ci, Ce, Gi, Ge, diftongii (oa/ai) și structuri consonantice mp/pt/sm.

Între 4 și 5 ani, vocabularul copilului are peste 1500 de cuvinte, numește și identifică majoritatea culorilor, formelor, texturilor, adresează întrebări de tipul „de ce?”, pronunță corect majoritatea sunetelor, inclusiv R, denumește literele, cifrele.

După 5 ani, comunică cu ușurință și poate spune o poveste simplă cu început, mijloc și sfârșit în timp ce privește imaginile. Poate folosi 4-5 propoziții pentru a descrie o imagine și folosește mai mult de un verb într-o propoziție. Utilizează o mulțime de cuvinte descriptive, inclusiv cuvinte legate de timp, cum ar fi „ieri", redă diverse forme și grafisme, recunoaște majoritatea literelor.

Între 6 și 7 ani, se îmbunătățesc abilitățile comunicaționale și lingvistice, se consolidează procesarea auditivă (ex. analiză fonematică – sunetul de început/final) volumul vocabularului crește permanent, își formulează nevoile, dorințele, intențiile cu lejeritate. Începe să citească silabe simple și cuvinte ușoare, reproduce în scris majoritatea literelor alfabetului.

Intervenția logopedică:

Planificarea intervenției logopedice se face urmărind, în general, următoarele niveluri:

1.Nivelul miofuncțional – funcționalitatea normală, conform vârstei a aparatului fonoarticulator.

2.Nivelul fonologic – capacitatea de articulare și pronunție corectă a sunetelor (individual și în cuvinte/propoziții), discriminare sunetelor și recunoașterea lor.

2. Nivelul morfosintactic – capacitatea de exprimare în cuvinte, propoziții, enunțuri, cu respectarea regulilor gramaticale existente.

3. Nivelul semantic – capacitatea de înțelegere a semnificației cuvintelor, a expresiilor verbale existente în limba română, a propozițiilor.

4.Nivelul pragmatic – capacitatea de utilizare funcțională a limbajului, adaptat la context.

5. Nivelul prozodic – capacitatea de a reda sunete, cuvinte, propoziții, de a comunica, în general, cu o anumită fluență, intonație și frecvență a vocii și de a avea un control al vocii în funcție de situație, de emoțiile trăite și de cerințele sociale.

6. Nivelul perceptiv-motric – capacitatea de a reproduce mișcările specifice abilitaților grafo-motrice (de scris, desen, pictură), de manipulare a diverselor obiecte și de organizare spațio-temporală.

Tehnicile și instrumentele folosite în logopedie:

În terapia logopedică se folosesc tehnici și instrumente cât mai creative, care să atragă copilul și să îi creeze un mediu ambiant de lucru, prietenos și plăcut. Tehnicile folosite sunt „îmbrăcate” în jocuri, povești, elemente de muzică și chiar dans sau abilități dramatice (pentru a exprima emoții). Se creează o relație terapeutică bazată pe respect reciproc și pe relaționarea funcțională în vederea atingerii obiectivelor terapiei și a bunei desfășurări a activităților.

La finalul fiecărei ședințe se oferă feedback referitor la evoluția copilul din ședința curentă și deseori o scurtă temă de exersat pentru acasă, pentru ca progresul să nu fie diminuat sau pierdut până la următoarea întrevedere.