Izolarea - 5 strategii de supraviețuire emoțională

Situația actuală este fără precendent pentru oricare dintre noi. Pentru că nu știm cât va dura și cum se vor desfășură lucrurile, suntem în permanentă stare de alertă, iar acest lucru poate avea repercursiuni negative asupra psihicului nostru, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Este important să căutam să ne protejăm și interiorul, nu doar exteriorul. Iată cum am putea face acest lucru în cinci pași. Un articol de Andreea Mihalcea.

HelpAutism AndreeaMihalcea stamacasaPasul 1: Urmărim știrile maxim o dată pe zi.
Lucrurile importante le știm deja: este necesar să stăm în casă, ieșim doar dacă este absolut necesar, cu mască și mănuși, pe care le aruncăm imediat ce am intrat în casă. Punem hainele direct la spălat și ne spălam foarte bine mâinile și fața. Evităm canalele de știri care emit păreri proprii și dezbat îndelung informații irelevante. Pe site-urile de socializare circulă o grămadă de știri false (ex: suntem în război, este o conspirație, se închid orașele,virusul și dronele sau tehnologia 5G, tratament anti-coronavirus apă caldă cu lamiae etc.) Știrile adevărate nu se transmit pe whatsapp, mess, Instagram sau Facebook. Ele sunt publicate în articole ale ziarelor de renume, pe siteurile acestora.

E important să rămânem focusati pe ceea ce ne transmit autoritățile, restul informațiilor nu fac decât să ne hrănească anxietatea.

Pasul 2: Ne acceptăm emoțiile.
O colegă a definit foarte bine zilele trecute încărcătura emoțională pe care o avem și a comparat-o cu un roller coaster emoțional, trecând de la frică, furie și frustare la milă și compasiune față de cei cu o situație mai tragică decât a noastră.

Da, ne este frica, tuturor! Celelalte emoții sunt o reverberație a acestei emoții primare.
Ce se întâmplă înăuntrul nostru? Frica activează amigdala. Amigdala cerebrală este parte a sistemului limbic al creierului și este programată să se activeze în momentul în care organismul percepe o amenințare. Rolul ei este de a da răspuns de urgență față de amenințare : ”luptă!” sau “Fugi!”. Pentru a-și îndeplini rolul ea eliberează în organism hormoni de stress (adrenalină și cortizol), care ne dau stări neplăcute la nivel somatic (gol în piept, puls mărit, nod în gât, respirație modificată).
Ne putem simți dezorientați și incapabili de a gândi sau a lua decizii și asta pentru că după eliberarea substanțelor chimice în organism “închide legătura” cu cortexul prefrontal (acea parte a creierului care se ocupă cu analizarea informațiilor și luarea deciziilor). Lupta cea mare se duce deci în interiorul nostru.
Pentru a restabili echilibrul este important să înțelegem acest proces natural de funcționare, să raționalizăm (să gândim), pentru a “redeschide legătura” cu cortexul prefrontal. Să ne identificăm și să ne validăm emoțiile (da, îmi este frica, pentru că nu stiu ce se vă întâmplă mâine /da, îmi este milă, pentru că le este foarte greu și mă tem pentru că ar putea ceda etc.). Astfel oferim creierului nostru o stare de siguranță (pentru că, a identificat corect alerta însă nu este nevoit să dea răspuns de urgență).

Pasul 3: Tindem spre starea de echilibru, evitând extremele.
Vorbim cu prietenii și familia, ne împărtășim emoțiile, e important să știm că nu suntem singuri.
Căutăm să facem activități care ne dau o stare de bine ( nu neapărat individuale, pentru că e dificil pentru mulți dintre voi, fiind cu copiii acasă):

  • ne jucam toți cu nisipul kinetic, plastilina, cu făină sau orez; dansăm; ne uităm la un desen animat împreună;
  • facem propriile noastre filmulete de familie și le urmărim împreună;
  • ne cufundăm în canapea, ne golim mintea și doar ne observăm copilul cum se joacă;
  • colorăm împreună;
  • gătim împreună;
  • curățăm împreună;
  • punem la spălat împreună.

Acum avem timp să lucrăm cu copiii noștri și acele lucruri pentru care înainte nu aveam timp (să așteptăm să se schimbe singuri, să mănânce singuri etc.)
La câte lucruri am scris că pot fi făcute împreună deja eu mă simt mai bine (eu o să încep cu dansul J).
Ne recreăm o rutină. Viață noastră a fost data peste cap și toți suntem nevoiți să ne readaptăm. Rutina zilnică (de care fugeam până acum) devine un element important în menținerea stării de bine.
Să ne-amintim așadar:

  • să facem patul dimineața și să aerisim toate încăperile;
  • să ne schimbăm în haine de zi, să ne pieptănam părul și să ne zâmbim în oglindă;
  • mâncam împreună micul dejun (și toate celelate mese), avem timp să ne lălăim la masă cât este necesar fiecăruia dintre noi;
  • ne programăm seara, după ce am culcat copiii, ce activități ne propunem pentru ziua următoare, pe hârtie și analizăm ce am reușit și ce nu, astfel vom fi mai practici și mai bine structurați pentru ziua următoare.

Pasul 4: Ținem un jurnal.
Scriind ceea ce gândim și ceea ce simțim, exteriorizăm problema, ea nu mai este parte din noi. O putem concretiza și putem reflecta asupra ei, redobândind mai ușor controlul asupra acestei noi normalități.

Pasul 5: Ne reamintim de câte ori simțim nevoia că, izolați sau nu, nu suntem singuri!
Vom fi bine!