Cele mai comune metode structurate de predare și învățare folosite în analiza comportamentală aplicată

E normal pentru tine, ca părinte, să nu știi exact la ce să te aștepți atunci când auzi despre intervenția ABA, așa că astăzi îți propunem să povestim puțin despre cum se realizează predarea și învățarea în cabinetul de terapie.

ABA nu înseamnă o tehnică unică, ci un cadru științific care include mai multe metode de predare și învățare, fiecare potrivită pentru anumite abilități și pentru anumite momente din dezvoltarea copilului.

Specialiștii aleg și combină aceste metode în funcție de nevoile copilului: uneori avem nevoie de activități mai structurate, care să introducă o abilitate nouă pas cu pas, iar alteori învățarea se întâmplă natural, în timpul jocului sau al activităților de zi cu zi.

În continuare, vom explica câteva dintre principiile de bază utilizate în analiza comportamentală și vom trece pe scurt prin câteva dintre cele mai folosite metode în intervenția ABA pentru a înțelege mai bine ce înseamnă ele concret și cum arată în viața reală.

Principiile de bază utilizate în analiza comportamentală

Dincolo de definiții, iată ce înseamnă analiza comportamentală la nivel practic și ce principii sunt utilizate de către specialiști pentru a reduce comportamentele nedorite și a promova comportamentele dezirabile, care, pe termen lung, susțin dezvoltarea armonioasă a copilului și cultivă autonomia:

• Întâi de toate, aceștia realizează analiza funcțională a comportamentului: caută funcția comportamentului problematic, subliniază antecedentele care îl promovează și îl mențin și vin cu soluții care să-i ajute să-l înlocuiască cu un comportament de succes.

• Odată ce au la dispoziție aceste informații, pornesc la drum alături de cel mic cu întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile: oferă recompense (stimul plăcut) imediat după un comportament dezirabil, crescând astfel probabilitatea ca acesta să se repete. Atenție, însă: nu vorbim aici despre dulciuri sau mai mult „screen time”, ci despre întăritori sociali, tangibili, activități și despre sistemul de tokeni.

-       Exemple de întăritori sociali ar fi laudele, afecțiunea, încurajările verbale („Bravo!”, „Foarte bine!”).

-       Întăritorii tangibili pot fi obiecte dorite, jucării sau gustări sănătoase.

-       Ca activități pe care le putem oferi drept recompensă, avem jocurile preferate pe care le putem juca împreună, o ieșire în parc sau un film văzut împreună.

-       Iar sistemul de tokeni este exact ceea ce pare: îi oferim celui mic stickere sau puncte care se adună pentru o recompensă finală.

• Un alt principiu important este extincția: încetăm întărirea comportamentelor nedorite, acestea urmând să se reducă treptat pe măsură ce copilul înțelege că funcția lor nu mai este îndeplinită.

• Avem de asemenea modelarea: observarea și imitarea comportamentelor expuse de către terapeut.

• Înlănțuirea presupune descompunerea procesele mai complexe în pași mai mici și mai ușor de învățat pentru a cultiva independența în rutine precum îmbrăcarea sau spălatul mâinilor.

• Controlul stimulilor înseamnă gestionarea factorilor de mediu, așa-zișii stimuli antecedenți, pentru a crește probabilitatea apariției unui comportament dorit sau a reduce unul nedorit.

Important de reținut este faptul că ABA nu este „terapie”, ci intervenție. Termenul corect din literatura de specialitate este: behavioral intervention (intervenție comportamentală). Iar motivul din spatele acestei diferențe taxonomice este faptul că ABA nu tratează o boală, nu vindecă autismul.

Nu este psihoterapie, pentru că nu lucrează cu „simptome interne”, ci cu comportamente observabile. Este un program educațional și comportamental structurat.

În egală măsură, ABA nu este „pedeapsă” sau forțare, și nici nu presupune doar stat la masă și fișe. ABA este o intervenție dinamică și structurată, ale cărei obiective pornesc de la nevoile specifice ale copilului și de la felul lui de a fi. În plus, pentru a fi cu adevărat eficientă, integrează lucruri care îi plac.

Dacă ne-am propus ca într-o zi să trecem printr-o serie de jocuri care ne ajută să întărim capacitatea de concentrare și să prelungim durata în care copilul rămâne în sarcină, dar el preferă să deseneze, asta vom face. În plus, îl vom încuraja să povestească despre ce desenează, cum folosește culorile, de ce a ales acele nuanțe și așa mai departe.

Cu toate acestea, e important de reținut că oricât de riguroasă ar fi, ABA nu garantează „recuperare completă”, iar gradul de eficiență depinde de intensitate, calitatea implementării, individualizare și, mai ales, de implicarea familiei.

Metode structurate de predare și învățare

• DTT (Discrete Trial Training)

Este o metodă structurată de predare în pași foarte clari și repetați. Fiecare „trial” sau „experiment” are trei elemente: instrucțiunea, răspunsul copilului și consecința (feedback sau întărire). Se folosește mai ales pentru a introduce o abilitate nouă sau pentru a exersa răspunsuri specifice.

Exemplu: terapeutul spune „Arată-mi mingea”. Copilul indică imaginea corectă dintr-un set de carduri, iar imediat primește laudă sau acces la o activitate preferată. Dacă nu răspunde corect, terapeutul oferă un indiciu (prompt) și repetă exercițiul.

• NET (Natural Environment Teaching)

Este o metodă de învățare în contexte naturale, folosind interesele și activitățile reale ale copilului. Abilitățile sunt exersate în timpul jocului, al rutinei zilnice sau al interacțiunilor obișnuite, nu într-o situație formală de predare.

Exemplu: copilul se joacă cu mașinuțe, iar terapeutul creează ocazii pentru comunicare: „Ce vrei?” sau „Spune: mașină roșie”. Copilul primește mașina dorită ca întărire naturală.

• Învățare incidentală

Este o metodă apropiată de NET, dar mai specifică: adultul profită de situațiile spontane în care copilul arată interes pentru ceva și transformă acel moment într-o oportunitate de învățare. Accentul cade de data aceasta pe inițiativa copilului.

Exemplu: copilul întinde mâna spre un borcan cu biscuiți. Adultul așteaptă sau încurajează copilul să ceară: „Spune: biscuit, te rog”. După ce copilul încearcă să comunice, primește biscuitul.

• PRT (Pivotal Response Treatment)

Este o abordare naturalistă care se concentrează pe câteva abilități „pivot” (pivotal), adică acele competențe care pot influența multe alte comportamente – cum ar fi motivația, inițierea comunicării sau capacitatea de a răspunde la mai multe indicii. Intervenția se bazează mult pe joc, alegerea copilului și întăriri naturale.

Exemplu: copilul alege un tren cu care vrea să se joace. Terapeutul îl încurajează să spună sau să indice „tren” pentru a-l primi. Dacă încearcă să comunice, chiar și imperfect, primește imediat acces la jucărie, ceea ce crește motivația de a comunica și în alte situații.

În concluzie

Niciuna dintre aceste metode nu funcționează izolat și nu există o singură abordare potrivită pentru toți copiii. Rolul specialistului este să observe permanent ce funcționează, ce motivează copilul și în ce ritm poate învăța, adaptând intervenția astfel încât aceasta să rămână eficientă, dar și confortabilă pentru el.

Dincolo de denumiri și tehnici, scopul tuturor acestor metode este același: să transforme învățarea într-un proces cât mai clar, accesibil și util pentru viața de zi cu zi, astfel încât copilul să poată deveni treptat mai autonom, mai încrezător și mai capabil să se adapteze mediului din