Costin, 17 ani

Când intră pe ușa Help Home, tinerii noștri știu că focusul nu mai e doar pe „terapie” – se mută pe viață, cu toate ale ei. E momentul din zi în care pot fi ei înșiși, într-un spațiu care seamănă cu o casă adevărată, unde nu înveți din fișe, ci din lucruri reale: cum să pui masa, să speli un vas, să alegi ce mănânci, să ieși până la magazin și să ții banii în mână fără să-ți tremure inima.

Help Home este pentru adolescenții și tinerii din spectrul autist care își doresc o viață mai independentă și vor să se descurce singuri, chiar și atunci când nu e nimeni lângă ei să le spună care-i pasul următor. În acest moment, nouă astfel de tineri își construiesc drumul spre autonomie aici, fiecare în ritmul lui, conform nevoilor lui și cu sinceritate față de povestea sa.

O zi aici este foarte dinamică: aproape că nu se stă jos. Lucrăm la masă doar atunci când activitatea o cere, pentru că, evident, nu poți da cu mopul sau cu aspiratorul de pe scaun, nici să faci omletă sau clătite dacă nu ieși din camera de terapie.

Sunt zile în care o parte din ședință se petrece în metrou, apoi în parc, ori la magazin și apoi în bucătărie, unde gătim împreună rețete simple și sățioase. Și totuși nicio zi nu este cu adevărat predictibilă.

Chiar dacă totul e planificat, programul se schimbă în funcție de starea tânărului, de energia și de cât poate duce în ziua respectivă. La urma urmei, la Help Home este ca acasă: ai de făcut multe, îți dorești să faci încă și mai multe, dar trebuie să înveți să asculți și ritmul interior al celuilalt.

Aici se învață lucruri care par mărunte, dar care înseamnă enorm: cum facem ordine, cum gătim, cum ne pregătim de cumpărături, cum gestionăm banii, cum ne așteptăm rândul în contexte sociale. În același timp, ne ocupăm și de laturi mai profunde ale vieții: găsim împreună moduri sănătoase de petrecere a timpului liber și îi susținem pe tinerii noștri să vorbească despre ce-i doare.

Recunoașterea emoțiilor în corp și gestionarea lor reprezintă un pilon esențial al programului. Pentru mulți tineri cu autism, emoțiile sunt greu de recunoscut și și mai greu de exprimat. Uneori, corpul știe înaintea cuvintelor: inima bate mai tare, mâinile se încordează, stomacul se strânge.

Alături de terapeuți, tinerii învață să observe aceste semnale, să le dea un nume și să înțeleagă ce li se întâmplă. Prin jurnale cu emoții, exerciții și discuții simple, emoțiile încep să capete formă și sens.

Când devine prea greu, apar instrumentele de reglare: autoperiaj, pături cu greutăți, exerciții de respirație, jucării senzoriale. Nu sunt trucuri magice, ci pași mici spre ceva fundamental: capacitatea de a-ți calma corpul și mintea atunci când lumea devine prea intensă – un skill de viață esențial, mai ales pentru tinerii cu TSA.

Se lucrează mult și pe comunicare, fie prin conversații simple, fie prin metode alternative pentru tinerii nonverbali, precum PECS, iar progresul se măsoară nu în salturi mari, ci în pași mici, în fiecare comportament pozitiv și în fiecare „pot singur”.

Costin este unul dintre tinerii pentru care Help Home a devenit a doua casă. Tiberiu, terapeutul lui, îl descrie ca pe un băiat plin de energie, a cărui motivație crește atunci când activitățile se leagă de ceea ce iubește, iar pentru el religia este o sursă puternică de sens.

Costin intra în terapie ca o furtună. Cu energie multă. Cu pași rapizi. Cu gânduri care par să fugă înaintea tuturor. În primele luni, Tiberiu Lovin îl vedea traversând camerele centrului în viteză, trecând dintr-un cabinet în altul, prins în propriile fixări și greu de ancorat într-o activitate până la capăt. Intens. Acesta este cuvântul pe care descrie cel mai clar începuturile lor. Dar dincolo de agitație exista ceva foarte important: dorința de conectare. Costin voia să fie văzut, ascultat, înțeles.

Diagnosticul venise încă de la 5 ani, după întârzieri în limbaj, ecolalie și o fascinație puternică pentru obiectele în rotație. Costin a început terapia de îndată, iar de-a lungul anilor familia a construit, pas cu pas, o rețea de sprijin în jurul lui. În 2025, într-un moment în care simptomele tulburării obsesiv-compulsive deveniseră foarte intense, a început terapia la Help Autism.

Astăzi, schimbarea se vede în zeci de momente mici care, puse împreună, înseamnă autonomie. Costin este mai prezent. Mai atent la oamenii din jurul lui. Participă la activități, își exprimă nevoile și face singur cereri clare: „Tiberiu, vreau pătura cu greutăți, te rog.” Învață să își observe emoțiile și să rămână în relație chiar și atunci când ceva îl frustrează.

Timp de patru zile pe săptămână, Costin lucrează alături de Tiberiu în centru, iar vinerea o iau la pas prin oraș, spre o nouă biserică pe care au descoperit-o împreună. Astfel, Costin învață să se orienteze, să folosească transportul în comun și să ajungă în siguranță din punctul A în punctul B.

După doar două luni, deja se văd schimbări: calculează mai bine banii, recunoaște bancnotele, înțelege prețurile și restul pe care-l are de primit la magazin. Sunt pași mici, dar sunt ai lui.

Uneori, progresul apare exact în cele mai simple momente. La o trecere de pietoni, de exemplu:

Tiberiu: „Ce culoare are semaforul?”

Costin: „Roșu.”

Tiberiu: „Putem traversa?”

Costin: „Nu. Sunt mașini.”

Apoi semaforul se face verde. Costin pornește singur, observă că terapeutul a rămas în urmă, se întoarce și îi spune firesc: „Haide, Tiberiu, e verde.”

Poate părea o conversație banală. Pentru echipa lui, nu este. Este dovada că informația a devenit înțelegere. Că atenția s-a transformat în autonomie. În spatele progresului există însă multă consecvență. Implicarea părinților. Sprijinul echipei. Munca terapeutului și a coordonatorului Cristina Roșu. Dar și încăpățânarea bună de a-i aminti constant lui Costin că poate face singur mai multe lucruri decât crede.

Iar dincolo de toate obiectivele și strategiile terapeutice, Costin rămâne un copil cu umor, pasiuni și bucurii foarte clare: îi place să cânte „Moș Crăciun cu plete dalbe” la pian, să joace fotbal, să meargă în parc și la Biserica Italiană și să le spună glume oamenilor pe care îi iubește.

Pentru părinții lui Costin, unul dintre cele mai importante lucruri este ca familiile aflate la început de drum să nu piardă timp întrebându-se „de ce nouă?”, ci să caute sprijin cât mai devreme. Și mai vorbesc despre ceva ce nu apare suficient în conversațiile despre autism: nevoia de empatie autentică. Despre profesorii care aleg să înțeleagă. Despre adulții care au răbdare. Despre curajul de a-i lăsa pe copii să încerce, să greșească, să învețe și să își găsească locul în lume în ritmul lor. Autonomia nu se construiește din perfecțiune, ci din șansa de a fi sprijinit fără să fii judecat.

Help Home este locul unde construim, încet, o viață mai plină de sens pentru tinerii noștri. Ne dorim să transformăm „nu pot” în „încerc” și să le oferim un spațiu sigur și flexibil unde să exerseze abilitățile de viață, fără presiune și cu multă susținere.

Pentru că independența începe cu ceva foarte simplu: să știi ce simți și ce ai nevoie și să ai  alături pe cineva care crede în tine, chiar și atunci când pașii tăi prin lume sunt încă nesiguri.