Povestea Alesiei

Când a venit în Help Autism, centrul Casa Soarelui, lumea din jurul ei era greu de înțeles și și mai greu de acceptat.  Alesia nu avea încă limbajul prin care să spună ce simte sau ce își dorește, nu înțelegea ce i se spune și nu găsea sens în joc sau în interacțiune. Iar când lucrurile nu au sens, fiecare schimbare poate deveni copleșitoare.

Alesia avea 2 ani și jumătate când a primit diagnosticul. La început, a fost multă muncă invizibilă, multă răbdare, multă repetiție și încrederea că, dincolo de dificultăți, există potențial. Și convingerea că progresul nu înseamnă perfecțiune, înseamnă un copil care, în ritmul lui, începe să fie bine în propria lume.

Astăzi, Alesia este un copil care își poate exprima nevoile, gândurile și emoțiile. Înțelege, comunică, se adaptează și reușește să accepte schimbările atunci când îi sunt explicate. Este curioasă, atentă la cei din jur și profund conectată emoțional. Merge cu mama la cumpărături, iar planurile se pot schimba fără ca lumea ei să se prăbușească. Observă, își amintește, întreabă. Oferă îmbrățișări și caută apropierea.

Într-o zi, a luat o foaie și a început să deseneze: pe ea, pe terapeuta ei, Ana, și pe coordonatoare de terapie, Camelia. Toate trei se țineau de mână. Acesta a fost felul Alesiei de a arăta că înțelege relația, că simte siguranță și că știe că nu este singură.

Cam așa arată până acum drumul Alesiei în terapie, la Help Autism. Un drum lung, construit pas cu pas, alături de o echipă dedicată: terapeuții Mariana Panait și Ana Lepădatu, logopedul Corina Șerban, sub coordonarea Cameliei Crîsmariu.

Și un alt rol principal pe tot acest drum l-a avut mama Alesiei. A fost prezentă, implicată și dispusă să învețe, chiar și atunci când lucrurile nu funcționau din prima. A urmărit ședințele, a aplicat acasă recomandările, a cerut sprijin și nu a renunțat atunci când a fost greu. Nu a căutat comparații, ci a ales să se uite, în fiecare zi, la progresul real al copilului ei. Iar mesajul ei pentru alte familii în aceeași situație este: „Aveți răbdare, foarte multă răbdare. Cereți ajutor și veți reuși!”.

Și, uneori, reușita se vede într-un desen…în care cineva te ține de mână.